PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Plin de afecțiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietinos, -oăsă adj.] – Prieten + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a prietenós, -oásă adj. (d. prieten). Afabil, binevoitor. Adv. Cu afabilitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită prietenos a. afabil.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Plin de afecțiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [Pr.:pri-e-. – Var.: (reg.) prietinós, oásă adj.] – Prieten + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)