Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele prier:

PRIÉR s. m. (Înv. și pop.) Luna aprilie. [Acc. și: príer] – Lat. Aprilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


priér s. m. – Aprilie. – Megl. pril’. Lat. aprilis (Pușcariu 1381; Candrea-Dens., 1444; REW 562), cf. aprilie. Pentru fonetism, cf. Graur, BL, III, 50.
Sursa: Dicționarul etimologic român

príer m. (lat. Aprilis, infl. de grier). Vechĭ. April.
Sursa: Dicționaru limbii românești

priér, s.m. – (pop.) Luna aprilie. Termen atestat în Codicele de la Ieud (1630): „Și vo(iu) avea a ploa în luna lui prier„. – Din lat. Aprilis.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

!priér (înv., pop.) s. m., g.-d. lui priér
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Prier m. numele popular al lunei Aprilie: Prier, al verdeții Domn AL. [Lat. APRILIS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRIÉR s. m. (Înv. și pop.) Luna aprilie. [Acc. și: prier] – Lat. Aprilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRIÉR s. m. (Înv. și pop.) Luna aprilie. [Acc. și: príer] – Lat. Aprilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

priér s. m. – Aprilie. – Megl. pril’. Lat. aprilis (Pușcariu 1381; Candrea-Dens., 1444; REW 562), cf. aprilie. Pentru fonetism, cf. Graur, BL, III, 50.
Sursa: Dicționarul etimologic român

príer m. (lat. Aprilis, infl. de grier). Vechĭ. April.
Sursa: Dicționaru limbii românești

priér, s.m. – (pop.) Luna aprilie. Termen atestat în Codicele de la Ieud (1630): „Și vo(iu) avea a ploa în luna lui prier„. – Din lat. Aprilis.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

!priér (înv., pop.) s. m., g.-d. lui priér
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Prier m. numele popular al lunei Aprilie: Prier, al verdeții Domn AL. [Lat. APRILIS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRIÉR s. m. (Înv. și pop.) Luna aprilie. [Acc. și: prier] – Lat. Aprilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)