!prezíua s. f. art., pl. prezilele (în ~)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PREZÍUĂ s. f. (Construit cu prep. „în” și „din”; de obicei art.) Ziua precedentă; ajun; p. ext. zi (sau perioadă) din trecut foarte apropiată de prezent sau de un eveniment, de o întâmplare etc. [Pr.: -zi-uă] – Pre1- + ziuă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
*prezí(ŭă) f., pl. zile (d. pre- și ziŭă, după germ. vorabend, d. vor, înainte, și abend, seară). Barb. Ajun, o zi în aintea alteĭa: în preziŭa alegerilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
preziuă f. ajun: în preziua bătăliei. [Formațiune literară după lat. PRIDIE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PREZÍUĂ s. f. (Construit cu prep. „în” și „din”; de obicei art.) Ziua precedentă; ajun; p. ext. zi (sau perioadă) din trecut foarte apropiată de prezent sau de un eveniment, de o întâmplare etc. [Pr.: -zi-uă] – Pre1- + ziuă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)