PREZÍCERE, preziceri, s. f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; ceea ce prezice cineva. – V. prezice.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PREZÍCERE s.f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; prevestire. [< prezice].
Sursa: Dicționar de neologisme
prezícere f. Acțiunea de a prezice. Lucru prezis: s´a împlinit prezicerea luĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
prezícere s. f., g.-d. art. prezícerii; pl. prezíceriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită prezicere f. 1. acțiunea de a prezice; 2. lucrul prezis.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PREZICÉRE, preziceri, s. f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; ceea ce prezice cineva. – V. prezice.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
prezicere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul prezice