PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța, a vesti apariția în viitor a unor evenimente, fenomene etc. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
prevestì v. 1. a anunța cele viitoare; 2. a prezice viitorul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) preveștí (--tésc, -ít), vb. – 1. (Trans.) A întrece. – 2. (Bucov.) A se ofili. – 3. (Mold.) A tivi, a nu închide complet. – Var. privești, priviști. Lat. viescĕre, într-un der. *perviescĕre (Candrea). – Der. preveșteală, s. f. (caimac pe laptele fiert; ceață pe ochi), în Trans.Sursa: Dicționarul etimologic român