PREVÉNȚIE, prevenții, s. f. 1. Arest preventiv; p. ext. stare de arest preventiv. 2. (Livr.) Prejudecată. [Var.: prevențiúne s. f.] – Din fr. prévention, lat. praeventio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PREVÉNȚIE s.f. 1. (Jur.) Arest preventiv. 2. Ansamblu de măsuri menite să evite apariția unei boli, a unui accident etc. [Gen. -iei, var. prevențiune s.f. / cf. fr. prévention, it. prevenzione].
Sursa: Dicționar de neologisme
PREVÉNȚIE s. f. 1. (jur.) deținere preventivă. 2. ansamblul de măsuri menite să evite apariția unei boli, a unui accident etc. 3. prevenire; părere defavorabilă, rezervă (față de cineva sau ceva). (< fr. prévention, lat. praeventio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
prevénție (-ți-e) s. f., art. prevénția (-ți-a), g.-d. art. prevénției; pl. prevénții, art. prevénțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PREVÉNȚIE, prevenții, s. f. 1. Arest preventiv; p. ext. stare de arest preventiv. 2. (Livr.) Prejudecată. [Var.: prevențiúne s. f.] – Din fr. prévention, lat. praeventio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)