preurmá, preurméz, vb. I (înv. și pop.) 1. a urma de aproape după cineva; a urmări. 2. a precede, a premerge.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
preurmà v. a urma de aproape după cineva: cei ce-l preurmă se opresc pe maluri BOL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a