PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PRETÉXT s.n. Motiv aparent de care se folosește cineva pentru a ascunde adevăratul motiv al unui plan, al unei acțiuni. [Pl. -te, -turi. / < fr. prétexte, cf. lat. praetextus].
Sursa: Dicționar de neologisme
PRETÉXT s. n. 1. motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde adevăratul motiv. 2. impuls, stimulent. ♦ sub ~ că = pe motiv că... (< fr. prétexte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*pretéxt n., pl. e (lat. praetextus și praetextum, pretext, d. praetéxere, a țese înainte, a masca, a ascunde. V. text, țes). Motiv aparent pus în ainte [!] p. a-l ascunde pe cel adevărat: a găsi cuĭva un pretext ca să-l depărtezĭ. Supt [!] pretext că, pretinzînd că: supt pretext că-ĭ bolnav, n´a venit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pretéxt s. n., pl. pretéxteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pretext n. cauză presupusă, motiv aparent ce servă a ascunde pe cel adevărat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PRETÉXT s.n. Motiv aparent de care se folosește cineva pentru a ascunde adevăratul motiv al unui plan, al unei acțiuni. [Pl. -te, -turi. / < fr. prétexte, cf. lat. praetextus].
Sursa: Dicționar de neologisme
PRETÉXT s. n. 1. motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde adevăratul motiv. 2. impuls, stimulent. ♦ sub ~ că = pe motiv că... (< fr. prétexte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*pretéxt n., pl. e (lat. praetextus și praetextum, pretext, d. praetéxere, a țese înainte, a masca, a ascunde. V. text, țes). Motiv aparent pus în ainte [!] p. a-l ascunde pe cel adevărat: a găsi cuĭva un pretext ca să-l depărtezĭ. Supt [!] pretext că, pretinzînd că: supt pretext că-ĭ bolnav, n´a venit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pretéxt s. n., pl. pretéxteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pretext n. cauză presupusă, motiv aparent ce servă a ascunde pe cel adevărat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)