PRESCURTÁRE, prescurtări, s. f. Acțiunea de a prescurta și rezultatul ei; rezumare; abreviere. ♦ (Concr.) Cuvânt, titlu etc. abreviat. – V. prescurta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PRESCURTÁRE s.f. Acțiunea de a prescurta și rezultatul ei; abreviere, abreviație. [< prescurta].
Sursa: Dicționar de neologisme
prescurtáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a prescurta. Lucru prescurtat, maĭ ales vorbind de cărțĭ (rezumat) orĭ de cuvinte (abreviațiune): „P. S.” e o prescurtare în loc de „post-scriptum” orĭ „Prea Sfîntu”.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!prescurtáre (pre-scur-) s. f., g.-d. art. prescurtắrii; pl. prescurtắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită prescurtare f. 1. acțiunea de a prescurta și lucrul prescurtat; 2. abreviațiune; 3. compendiu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRESCURTÁRE, prescurtări, s. f. Acțiunea de a prescurta și rezultatul ei; rezumare; abreviere. ♦ (Concr.) Cuvânt, titlu etc. abreviat. – V. prescurta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
prescurtare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul prescurta