Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele prepus:

PREPÚS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – V. prepune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

prepús, prepúsuri, s.n. 1. (înv. și pop.) bănuială, presupunere; suspiciune, îndoială. 2. (reg.) bucată de lemn cu care se umple scobitura unei bârne vechi, folosită la construirea unei case.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

prepús, -ă adj. (d. prepus). Adăugat, fals (fr. postiche): multe femeĭ aŭ păr prepus în peptănătură. Subst. Pus în loc, substituit, reprezentant: a cumpăra o casă pintr´un [!] prepus al tăŭ. S. n., pl. urĭ. Bănuĭală, presupunere: am prepus că el a furat, am prepus pe el, am intrat la prepus că el a furat. Vechĭ. Îndoĭală, dubiŭ: făr´de prepus. – Și pri- (Dos.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

prepús1 adj. m., s. m., pl. prepúși; adj. f. prepúsă, pl. prepúse
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prepús2 (pop.) s. n., pl. prepúsuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prepus n. bănueală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PREPÚS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. -V. prepune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PREPÚS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – V. prepune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

prepús, prepúsuri, s.n. 1. (înv. și pop.) bănuială, presupunere; suspiciune, îndoială. 2. (reg.) bucată de lemn cu care se umple scobitura unei bârne vechi, folosită la construirea unei case.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

prepús, -ă adj. (d. prepus). Adăugat, fals (fr. postiche): multe femeĭ aŭ păr prepus în peptănătură. Subst. Pus în loc, substituit, reprezentant: a cumpăra o casă pintr´un [!] prepus al tăŭ. S. n., pl. urĭ. Bănuĭală, presupunere: am prepus că el a furat, am prepus pe el, am intrat la prepus că el a furat. Vechĭ. Îndoĭală, dubiŭ: făr´de prepus. – Și pri- (Dos.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

prepús1 adj. m., s. m., pl. prepúși; adj. f. prepúsă, pl. prepúse
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prepús2 (pop.) s. n., pl. prepúsuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prepus n. bănueală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PREPÚS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. -V. prepune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

prepus - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul prepune