Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele prepozitiv:

PREPOZITÍV, -Ă, prepozitivi, -e, adj. (Despre un cuvânt, o particulă) Care se pune înaintea altui cuvânt. – Din fr. prépositif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PREPOZITÍV, -Ă adj. (Despre un cuvânt, o particulă) Care se pune înaintea altui cuvânt. [< fr. prépositif].
Sursa: Dicționar de neologisme

PREPOZITÍV, -Ă adj. (despre un cuvânt, o particulă. 1. proclitic. 2. care se folosește ca prepoziție. (< fr. prépositif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*prepozitív, -ă adj. (lat. praepositivus, d. prae, înainte, și positivus. V. pozitiv). Gram. Care se pune înainte: în cele maĭ multe limbĭ articulu [!] e prepozitiv, pe cînd în cea românească e postpozitiv; pre- din pre-fac e un afix prepozitiv (V. protetic). Prepozițional.
Sursa: Dicționaru limbii românești

prepozitív adj. m., pl. prepozitívi; f. prepozitívă, pl. prepozitíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prepozitiv a. 1. de natura prepozițiunilor: a din amiros e o particulă prepozitivă; 2. protetic: articolul românesc e prepozitiv înaintea numelor proprii masculine.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PREPOZITÍV, -Ă, prepozitivi, -e, adj. (Despre un cuvânt, o particulă) Care se pune înaintea altui cuvânt. – Din fr. prépositif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)