Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele prepelicar:

PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac1. – Prepeliță + suf. -ar. Cf. scr. prepelicar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


prepelicár m. (d. vsl. *prĕpelka, prepeliță; sîrb. prepeličar. Cp. cu grănicer). Cîne [!] de vînat prepelițe, păturnichĭ, ĭepurĭ și alte vînaturĭ micĭ. V. copoŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PREPELICÁR (‹ prepeliță) s. m. Grupă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile aplecate, folosită pentru vânatul mic (prepelițe, potârnichi etc.), pe care îl semnalează oprindu-se în fața lui, într-o poziție caracteristică; brac1. Printre cele mai cunoscute rase de p. se numără: bracul de Weimar, bracul german cu păr scurt, bracul german cu păr sârmos.
Sursa: Dicționar enciclopedic

prepelicár s. m., pl. prepelicári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prepelicar m. câine de vânat prepelițe, potârnichi, iepuri, etc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac1. – Prepeliță + suf. -ar. Cf. sb. prepelicar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)