Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele preparator:

PREPARATÓR, -OÁRE, preparatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care pregătește ceva, care servește pentru pregătire; pregătitor. 2. S. m. și f. Persoană care prelucrează anumite materiale pentru a obține un produs. 3. S. m. și f. Membru al corpului didactic universitar care ocupă prima treaptă din ierarhia învățământului superior. 4. S. m. și f. Persoană care dă lecții particulare unui elev; meditator. – Prepara + suf. -tor. Cf. fr. préparateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PREPARATÓR, -OÁRE adj. Care prepară. // s.m. și f. 1. Persoană care prepară ceva. 2. Grad universitar imediat inferior asistentului; persoană care deține acest grad. 3. Meditator. [Cf. fr. préparateur, lat. praeparator].
Sursa: Dicționar de neologisme


PREPARATÓR, -OÁRE I. adj. care prepară; preparatoriu. II. s. m. f. 1. persoană care combină anumite materiale etc. spre a obține un produs nou, a îmbunătăți calitatea unor produse etc. 2. membru al corpului didactic universitar (inferior în grad asistentului) care ajută pe profesori în activitatea științifică și didactică cu studenții. 3. meditator. (< fr. préparateur, lat. praeparator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*preparatór, -oáre s. Care prepară (dă lecțiunĭ): preparatoru unuĭ copil pentru un examin [!] (V. meditator). Preparator de laboratoriŭ, acela care prepară experiențele necesare lecțiuniĭ unuĭ profesor de științe. Adj. Preparatoriŭ: clasă preparatoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

preparator m. 1. cel ce prepară ceva; 2. persoană care prepară unui profesor de fizică sau de chimie cele necesare experiențelor cursului său.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PREPARATÓR, -OÁRE, preparatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care pregătește ceva, care servește pentru pregătire; care instruiește (pentru a forma cadre calificate); pregătitor. 2. S. m. și f. Persoană care prelucrează anumite materiale pentru a obține un produs. 3. S. m. și f. Membru al corpului didactic universitar care ocupă prima treaptă din ierarhia învățământului superior. 4. S. m. și f. Persoană care dă lecții particulare unui elev; meditator. – Prepara + suf. -tor. Cf. fr. préparateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)