PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care precedă ceva; precursor, predecesor, înaintaș. [< pre- + mergător].
Sursa: Dicționar de neologisme
PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care precedă pe cineva sau ceva; precursor. (< pre- + mergător)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*premergătór2 s. n., pl. premergătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *premergătór, -oáre adj. Care premerge, precedent. Precursor. Subst. Precursor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
premergătór1 adj. m., pl. premergătóri; f. sg. și pl. premergătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită premergător m. 1. cel ce vine înainte de altul. ║ a. fig. ceeace anunță dinainte: semne premergătoare de furtună.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 