Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele premergător:

PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care precedă ceva; precursor, predecesor, înaintaș. [< pre- + mergător].
Sursa: Dicționar de neologisme

PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care precedă pe cineva sau ceva; precursor. (< pre- + mergător)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*premergătór2 s. n., pl. premergătoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*premergătór, -oáre adj. Care premerge, precedent. Precursor. Subst. Precursor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

premergătór1 adj. m., pl. premergătóri; f. sg. și pl. premergătoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

premergător m. 1. cel ce vine înainte de altul. ║ a. fig. ceeace anunță dinainte: semne premergătoare de furtună.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)