Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele preluda:

PRELUDÁ, preludez, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de a executa o bucată muzicală; p. ext. a începe să cânte. 2. A efectua o acțiune preliminară. [Var.: (înv.) prelúde vb. III] – Din fr. préluder, lat. praeludere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PRELUDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de execuția unei bucăți muzicale; (p. ext.) a începe să cânte. 2. (Fig.) A face o acțiune introductivă, premergătoare. [Var. prelúde vb. III. / < fr. préluder].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRELUDÁ vb. intr. 1. a-și încerca vocea sau instrumentul înainte de execuția unei bucăți muzicale. 2. (fig.) a întreprinde o acțiune preliminară. (< fr. préluder, lat. praeludere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

preludà v. 1. Muz. a încerca vocea, un instrument; 2. a improviza: cântăreața încet prelude AL.; 3. fig. a se prepara la un lucru făcând altceva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRELUDÁ, preludez, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de a executa o bucată muzicală; p. ext. a începe să cânte. 2. A efectua o acțiune preliminară. [Var.: (înv.) prelúde vb. III] – Din fr. préluder, lat. praeludere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

preludă - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul prelude

preludă - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul prelude