PRÉJMET, prejmete, s. n. (Înv.) Împrejurime, preajmă. – Preajmă + suf. -et.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a préjmet (înv.) s. n., pl. préjmeteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
prejmet n. loc de prin prejur: se cutremurară toate prejmetele ISP. [V. preajmă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PREJMÉT, prejmete, s. f. (Înv.) Împrejurime, preajmă. – Preajmă + suf. -et.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)