PREISTÓRIE s. f. 1. Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariția primelor documente scrise. 2. Parte a istoriei care studiază preistoria (1). [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistoire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PREISTÓRIE s.f. Ansamblu de informații asupra istoriei societății primitive, anterioară apariției izvoarelor scrise. [Gen. -iei. / după fr. préhistoire].
Sursa: Dicționar de neologisme
PREISTÓRIE s. f. perioadă în istoria omenirii anterioară apariției primelor documente scrise. ◊ studiul acestei perioade. (< fr. préhistoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*preistórie f. (pre-2 și istorie). Istoria timpurilor despre care n´avem documente scrise, ci numaĭ arme și alte instrumente de peatră [!], de bronz, de fer [!], de os, vase, palafite ș. a. V. paleontologie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
PREISTÓRIE (‹ pre- + istorie, după fr. préhistoire) s. f. Parte a istoriei care studiază condițiile de viață și civilizația de la originea omului până la apariția primelor documente scrise; denumire dată acestei epoci, care corespunde în cea mai mare parte Paleoliticului, Mezoliticului, Neoliticului, Eneoliticului și Epocii metalelor, durata lor variind de la zonă geografică la alta.Sursa: Dicționar enciclopedic preistórie (-ri-e) s. f., art. preistória (-ri-a), g.-d. preistórii, art. preistórieiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită preistorie f. istoria omenirii din timpurile despre cari n’au rămas știri istorice directe: ea se divide în vârsta de piatră și vârsta de metal (bronz și fier).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PREISTÓRIE s. f. 1. Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariția primelor documente scrise. 2. Parte a istoriei care studiază preistoria (1). [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistoire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)