PREGNÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi pregnant. – Din germ. Prägnanz, fr. prégnance. Cf. it. pregnanza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PREGNÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este pregnant. [Cf. it. pregnanza, fr. prégnance].
Sursa: Dicționar de neologisme
PREGNÁNȚĂ s. f. însușirea a ceea ce este pregnant; expresivitate. (< fr. prégnance, germ. Prägnanz)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
pregnánță s. f., g.-d. art. pregnánțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PREGNÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi pregnant. – Din germ. Prägnanz, fr. prégnance. Cf. it. pregnanza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
pregnanta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul pregnant
pregnantă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul pregnant
