PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PREDOMINÁ vb. I. intr. A sta mai presus, a avea rolul principal; a stăpâni, a domina. [P.i. predómin, -nez, 3,6 -nă. / < fr. prédominer, it. predominare].
Sursa: Dicționar de neologisme
PREDOMINÁ vb. intr. a sta mai presus, a avea rolul principal; a domina. (< fr. prédominer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A covârși (prin număr, forță, valoare, autoritate); a se ridica deasupra altora, a stăpâni, a domina. [Prez. ind. și: predominez] – Fr. prédominer.Sursa: Dicționarul limbii române moderne predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predóminăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită predominà v. a se ridica mai presus, a avea rolul principal: interesul predomină în afaceri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PREDOMINÁ vb. I. intr. A sta mai presus, a avea rolul principal; a stăpâni, a domina. [P.i. predómin, -nez, 3,6 -nă. / < fr. prédominer, it. predominare].
Sursa: Dicționar de neologisme
PREDOMINÁ vb. intr. a sta mai presus, a avea rolul principal; a domina. (< fr. prédominer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A covârși (prin număr, forță, valoare, autoritate); a se ridica deasupra altora, a stăpâni, a domina. [Prez. ind. și: predominez] – Fr. prédominer.Sursa: Dicționarul limbii române moderne predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predóminăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită predominà v. a se ridica mai presus, a avea rolul principal: interesul predomină în afaceri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)