Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele predispune:

PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PREDISPÚNE vb. III. intr., tr. A crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. [P.i. predispún, conj. -nă. / cf. fr. prédisposer].
Sursa: Dicționar de neologisme

PREDISPÚNE vb. intr., tr. 1. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. 2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli. (după fr. prédisposer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

predispune v. 1. a dispune dinainte, a înclina la: nesocotința sa îl predispunea la toate extravaganțele; 2. Med. a dispune treptat la venirea unei boale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)