PREDILÉCȚIE, predilecții, s. f. Înclinație, atracție deosebită pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ Loc. adj. De predilecție = preferat, favorit. ◊ Loc. adv. Cu (sau de) predilecție = de preferință, mai ales, îndeosebi. – Din fr. prédilection.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PREDILÉCȚIE s.f. Înclinare, afecțiune specială pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ De predilecție = a) de preferat; b) cu mai multă plăcere, preferând. [Gen. -iei, var. predilecțiune s.f. / cf. fr. prédilection, lat. praedilectio].
Sursa: Dicționar de neologisme
PREDILÉCȚIE s. f. preferință pentru cineva sau ceva. (< fr. prédilection, lat. praedilectio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
predilécție (-ți-e) s. f., art. predilécția (-ți-a), g.-d. art. predilécției; pl. predilécții, art. predilécțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PREDILÉCȚIE, predilecții, s. f. Înclinație, atracție deosebită pentru cineva sau ceva; preferință. Loc. adj. De predilecție = preferat, favorit. ◊ Loc. adv. Cu (sau de) predilecție = de preferință, mai ales, îndeosebi. – Din fr. prédilection.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)