PREDESTINAȚIÚNE s.f. v. predestinație.
Sursa: Dicționar de neologisme
*predestinațiúne f. (lat. prae-destinátio, -ónis). Destinare din ainte [!]. În teologia catolică, destin imutabil pin [!] care cineva va ajunge la raĭ saŭ la ĭad: Calvin a susținat [!] predestinațiunea. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești
predestinați(un)e f. 1. înlănțuire de evenimente ce nimic nu poate înlătura; 2. în teologia calvină: decret divin care regulează dinainte mântuirea sau pierzarea oamenilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
