PRECUMPĂNÍRE, precumpăniri, s. f. Faptul de a precumpăni; preponderență, predominare. – V. precumpăni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *precumpăníre f. Preponderanță [!], compensare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
precumpăníre s. f., g.-d. art. precumpănírii; pl. precumpăníriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită precumpănire f. preponderanță.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRECUMPĂNÍRE, precumpăniri, s.f Faptul de a precumpăni; preponderență, predominare. – V. precumpăni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
precumpănire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul precumpăni