PRECUGETÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a precugeta; premeditare.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
*precugetáre f. Premeditare, acțiunea de a cugeta în ainte [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești
precugetare f. cugetare înainte de a lucra, deplină cunoștință în facerea unui lucru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
precugetare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul precugeta
