PRECONIZÁRE, preconizări, s. f. Acțiunea de a preconiza și rezultatul ei. – V. preconiza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PRECONIZÁRE s.f. Acțiunea de a preconiza. [< preconiza].
Sursa: Dicționar de neologisme
preconizáre s. f., g.-d. art. preconizắrii; pl. preconizắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PRECONIZÁRE, preconizări, s. f. Acțiunea de a preconiza și rezultatul ei. – V. preconiza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
preconizare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul preconiza