PRECONCÉPȚIE, preconcepții, s. f. (Rar) Prejudecată. [Var.: preconcepțiúne s. f.] – Din fr. préconception.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PRECONCÉPȚIE s.f. (Liv.) Prejudecată. [Gen. -iei, var. preconcepțiune s.f. / < fr. préconception].
Sursa: Dicționar de neologisme
PRECONCÉPȚIE s. f. 1. prejudecată. 2. fază incipientă în procesul ontogenetic de însușire și formare a conceptelor, la copil. (< fr. préconception)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
preconcépție (rar) (-ți-e) s. f., art. preconcépția (-ți-a), g.-d. art. preconcépției; pl. preconcépții, art. preconcépțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PRECONCÉPȚIE, preconcepții, s. f. (Rar) Prejudecată. [Var.: preconcepțiúne s.f] – Din fr. préconception.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)