PRECEDÉNȚĂ, precedențe, s. f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) în timp sau în spațiu; lucru care precedă alt lucru de aceeași natură; fapt întâmplat înainte de altul; precedent. – Din fr. précédence, it. precedenza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PRECEDÉNȚĂ s.f. Faptul de a preceda; precedent. ♦ Caz de precedență = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziții, a unei hotărâri. [Cf. fr. précédence, it. precedenza, lat. praecedentia].
Sursa: Dicționar de neologisme
PRECEDÉNȚĂ s. f. faptul de a preceda în timp sau în spațiu; precedent. ♦ caz de ~ = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziții, a unei hotărâri. (< fr. précédence, lat. praecendentia, it. precedenza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
precedénță s. f., g.-d. art. precedénței; pl. precedénțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PRECEDÉNȚĂ, precedențe, s. f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) în timp sau în spațiu; lucru care precedă alt lucru de aceeași natură; fapt întâmplat înainte de altul; precedent. – Din fr. precedence, it. precedenza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
precedenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul precedent
precedentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul precedent