PRÁXIU, praxiuri, s. n. Carte bisericească care cuprinde faptele și scrisorile apostolilor; apostol. – Din ngr. práxeon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a práxiu [xiu pron. xiu] s. n., art. práxiul; pl. práxiuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
praxiu n. carte bisericească conținând Faptele Apostolilor. [Gr. mod. PRAX(APOSTOLOS)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRÁXIU, praxiuri, s. n. Carte bisericească care cuprinde faptele și scrierile apostolilor; apostol. – Din ngr. práxeon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)