Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele prăpădi:

PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



prăpădí (prăpădésc, prăpădít), vb.1. A distruge, a anihila, a extermina. – 2. A (se) strica, a (se) deteriora. – 3. (Mold.) A pierde, a rătăci. – 4. (Refl.) A dispărea, a muri, a pieri. – 5. (Refl.) A izbucni, a nu mai putea să. Sl. propasti, propadą „a se crăpa” (Miklosich, Lexicon, 702; Cihac, II, 211), cf. rus. propadatĭ „a pieri” și prăpastie.Der. prăpăd, s. n. (exterminare, distrugere; catastrofă); prăpădenie, s. f. (distrugere); prăpădit, s. m. (istovit, lefter); prăpăditor, adj. (distrugător). Din rom. provine bg. din Trans. propodenie (Miklosich, Bulg., 131).
Sursa: Dicționarul etimologic român

prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prăpădì v. 1. a extermina: vine ca să te prăpădească ISP.; 2. a leșina: a se prăpădi de râs, de plâns. [Slav. PROPADÕ, a peri (lit. a face să cază într´o groapă)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) mina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. -- Din bg. propadam.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)