PRĂFĂRÍE, (2) prăfării, s. f. 1. Cantitate mare de praf (1); colbărie, prăfăraie. 2. (Înv.) Loc unde se fabrica sau se depozita praful de pușcă. – Praf + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
prăfăríe f. (d. praf). Vest. Colbărie, cantitate de praf: ce prăfărie pe stradă! Pulberărie, fabrică saŭ depozit de praf de pușcă. – Și prăvărie (nord).
Sursa: Dicționaru limbii românești
prăfăríe s. f., art. prăfăría, g.-d. art. prăfăríei; (pulberării) pl. prăfăríi, art. prăfăríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită prăfărie f. mare grămadă de praf.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRĂFĂRÍE, (2) prăfării, s. f. 1. Cantitate mare de praf (1); colbărie, prăfaraie. 2. (Înv.) Loc unde se fabrica sau se depozita praful de pușcă. – Praf + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 