POVESTÍ, povestesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A spune o poveste (1); a nara un fapt, o întâmplare. 2. Intranz. (Reg.) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A ponegri, a defăima, a bârfi. – Din poveste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a povestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povestésc, imperf. 3 sg. povesteá; conj. prez. 3 să povesteáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
povestì v. a spune cu deamăruntul întâmplări adevărate sau falșe.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POVESTÍ, povestesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz, A spune o poveste (1); a nara un fapt, o întâmplare. 2. Intranz. (Reg.) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. 3. Tranz. (înv. și reg.) A ponegri, a defăima, a bârfi. – Din poveste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
povești - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul poveste
povești - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul poveste
povești - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul poveste