Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele potroacă:

POTROÁCĂ, potroace, s. f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borș sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial și adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival și adverbial) Foarte sărat. 3. (Bot.; reg.) Țintaură. [Var.: potróc s. n.] – Din rus. potroh, magh. patroh.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


potroácă1 s.f. (reg.) 1. plantă erbacee medicinală, cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă; țintaură, frigurică, fierea-pământului etc. 2. albăstriță (plantă). 3. ghințură (plantă). 4. veninariță (plantă). 5. ghizdei (plantă).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

potroácă2, potroáce, s.f. (reg.) 1. vin acru; băutură cu gust rău. 2. mâncare prea acră sau prea sărată.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

potroácă (potroáce), s. f.1. Ciorbă acră cu măruntaie de pasăre. – 2. Acru, sărat, exagerat de picant. – 3. Albăstriță (Erythrea centaurum). – 4. Veninariță (Gratiola officinalis). – Var. Mold. potroc. Rus. potroch „ciorbă de burtă” (Cihac, II, 282). – Der. potrocea (var. potrocuță), s. f. (albăstriță).
Sursa: Dicționarul etimologic român

potroácă (oa dift.) f., pl. e (d. potroc). Est. Fĭerea pămîntuluĭ (V. fĭere). Ilf. Veninariță (V. veninariță). Adv. Vest. Sărat potroacă, foarte sărat (slatină, morugă).
Sursa: Dicționaru limbii românești

potroácă, potroace, s.f. – (bot.) Fierea-pământului, crucea-pământului, buruiană-de-friguri, albăstriță (Centaurium umbellatum): „Noi avem flori uscate în grindă, / Potroacă și româniță în tindă” (Ștețco 1990: 7; Borșa). Utilizat în medicina populară contra frigurilor (Borza 1968: 43). – Din rus. potroch (Cihac, cf. DER); Cuv. rom. preluat în magh. (potraka) (Bakos 1982).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

potroácă1 (plantă) (reg.) (po-troa-) s. f., g.-d. art. potroácei; pl. potroáce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*potroácă2 adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

potroacă f. plantă ce crește prin fânețe, având o floare roșiatică (Erythraea centaurium). [Pol. PATROCH, mac].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

POTROÁCĂ, potroace, s. f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borș sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial și adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival și adverbial) Foarte sărat. 3. (Bot.; reg.) Țintaură. [Var.: potróc s. n.] – Din rus. potroh, magh. patroh.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)