POTRIVÍ, potrivesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A avea sau a face să aibă însușiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe același plan. ♦ A (se) compara. 2. Tranz. A așeza ceva la locul nimerit; a aranja într-un anumit fel, a face să stea așa cum trebuie. ♦ A împodobi, a dichisi. 3. Tranz. A pune de acord, a face să corespundă, să fie la fel cu altceva, a adapta, a da după... ♦ (Pop.) A acorda un instrument muzical. ♦ A doza atât cât trebuie (pentru a fi bun). A potrivi o mâncare din sare. 4. Tranz. A da forma dorită, necesară etc.; a fasona. ♦ Fig. A ticlui; a improviza. Potrivise pe hârtie câteva poezii. 5. Refl. și tranz. A fi sau a face pe măsura cuiva, a-i veni sau a face să vină bine. Haina i se potrivește. ♦ Refl. A fi în concordanță, a se armoniza. ◊ Expr. A se potrivi ca nuca-n perete (sau ca musca-n lapte) = a fi nepotrivit, a fi deplasat. 6. Tranz. A face în așa fel încât...; a calcula, a chibzui, a cumpăni. 7. Refl. (Pop. și fam.) A da cuiva ascultare, a-i face pe voie; a consimți. 8. Refl. (Înv. și pop.) A se împotrivi. – Din potrivă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a potriví (a ~) (po-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potrivésc, imperf. 3 sg. potriveá; conj. prez. 3 să potriveáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
potrivì v. (activ) 1. a face deopotrivă, a asemăna: a potrivi un lucru cu altul; 2. a ajusta: a potrivi o cheie, o haină; 3. a aranja: a-și potrivi părul, rochea; 4. fig. a nemeri: a potrivi o minciună. ║ (reciproc) 1. a se compara: nu te potrivi cu mine; 2. a fi de asemenea, a corespunde; socoteala d’acasă nu se potrivește cu cea din târg; ce se potrivește ! de loc ! (ironic) d´apoi cum nu ! 3. a se aplica: aci se potrivește zicătoarea poporului; 4. a face pe voie: când m´aș potrivi eu babei la toate cele CR. [Slav. PROTIVITI SĒ, a rezista, a contrazice].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POTRIVÍ, potrivesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A avea sau a face să aibă însușiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe același plan. ♦ A (se) compara. 2. Tranz. A așeza ceva la locul nimerit; a aranja într-un anumit fel considerat potrivit. ♦ A împodobi, a dichisi. 3. Tranz. A pune de acord, a face să corespundă, să fie la fel cu altceva, a adapta, a da după... ♦ (Pop.) A acorda un instrument muzical. ♦ A doza după gust. A potrivi o mâncare din (sau de) sare. 4. Tranz. A da forma dorită, necesară etc.; a fasona. ♦ Fig. A ticlui; a improviza. Potrivise pe hârtie câteva poezii. 5. Refl. și tranz. A fi sau a face pe măsura cuiva, a veni sau a face să vină bine. Haina i se potrivește. ♦ Refl. A fi în concordanță, a se armoniza. ◊ Expr. A se potrivi ca nuca-n perete (sau ca musca-n lapte) = a fi nepotrivit, a fi deplasat. 6. Tranz. A face în așa fel încât...; a calcula, a chibzui, a cumpăni. 7. Refl. (Pop. și fam.) A se pune la mintea cuiva, a da ascultare,; a consimți. 8. Refl. (Înv. și pop.) A se împotrivi. – Din potrivă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)