Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele potor:

potór, potóri, s.m. (înv. și reg.) 1. monedă de aramă de valoare de până la 10 bani, care a circulat în Transilvania. 2. fiecare dintre bucățile mici de piele adăugate ca podoabe pe sumane. 3. aluniță de piele.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme



potór (-ri), s. m. – Monedă veche de cupru. Sl. polŭvŭtora „unu și jumătate” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 282; Tiktin), cf. pol. poltorak, slov. poltora.Der. potoroancă, s. f. (Trans., monedă divizionară de cupru); potronic, s. m. (monedă de argint de 6 aspri; monedă de cupru, a douăsprezecea parte dintr-un leu), probabil dintr-un sl. poltoronikŭ (Tiktin); potură, s. f. (Olt., monedă de cupru; Olt., oală). Cf. polturac.
Sursa: Dicționarul etimologic român

potór m. (pol. póltora, rus. poltorá, vsl. polŭ[vŭ]tora, unu și jumătate. V. polturac, potoroancă, potronic). Vechĭ. O monetă [!] care, probabil, valora un groș leșesc și jumătate saŭ un crăițar austriac și jumătate: și pe banĭ, și pe potórĭ în credință la fecĭorĭ (P. P. Maram.). – La Tkt. (Let. 2, 70) pótor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

potór, -i, s.m. – Monedă veche de cupru. Suman cu potori, „cu aplicațiuni de piele” (Bârlea 1924): „Cea cu potorii pe piept / Bine-i place bobu fiert” (Bârlea 1924 II: 316). – Din sl. polŭvŭtora „unu și jumătate„, cf. pol. poltorak (DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș