POTOPÍ, potopesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A inunda, a îneca. ♦ Fig. A copleși, a invada. 2. A nimici, a distruge; a pustii. – Din sl. potopiti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a potopí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potopésc, imperf. 3 sg. potopeá; conj. prez. 3 să potopeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
potopì v. 1. a inunda, a strica cu totul: seceta și lăcustele potopiseră sămănăturile NEGR.; 2. a prăpădi: veniau să ne potopească POP. [Slav. POTOPITI, a scufunda].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POTOPÍ, potopesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A inunda, a îneca. ♦ Fig. A copleși, a invada. 2. A nimici, a distruge; a pustii. – Din sl. potopiti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)