POTLOGĂRÍT s. n. (Fam.) Faptul de a potlogări. – V. potlogări.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a potlogărít (fam.) (po-tlo-) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
potlogărit n. meserie de potlogar.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POTLOGĂRÍT s. n. (Fam.) Faptul de a potlogari. – V. potlogări.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
potlogărit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul potlogări