Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele potență:

POTENȚÁ, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



POTENȚÁ vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare].
Sursa: Dicționar de neologisme

POTENȚÁ vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

potențá (a ~) vb., ind. prez. 3 potențeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

POTENȚÁ, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

POTÉNȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie, posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

POTÉNȚĂ s.f. (Liv.) Putere, forță; posibilitate (de dezvoltare). ♦ Virilitate. [Cf. fr. potence, it. potenza, lat. potentia].
Sursa: Dicționar de neologisme

POTÉNȚĂ s. f. putere, forță. ◊ posibilitate de dezvoltare, de afirmare. ◊ virilitate. (< lat. potentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

poténță s. f., g.-d. art. poténței; pl. poténțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

POTÉNȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie; p. ext. posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

potenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul potent

potentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul potent