Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele potaie:

POTÁIE, potăi, s. f. Câine slab, jigărit sau leneș; cotarlă, javră; p. gener. (depr.) câine. ♦ Epitet dat unui om lipsit de caracter, netrebnic. [Pr.: -ta-ie] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



potáie (potắi), s. f.1. Cotarlă, javră, jigodie. – 2. Haită de lupi. – 3. Cățel. Origine necunoscută. Soluțiile propuse sînt insuficiente: din sl. tešti, teką „a fugi”, cu pref. po- (Cihac, II, 281); expresiv, cf. mayen. poutaud „broască” (Șeineanu, Chien, 326); dintr-o rădăcină pot-, necunoscută, cu suf. -aie (Pascu, Suf., 200); din sb. potaja „ascunzătoare”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

potáĭe f., pl. ăĭ (cp. cu sîrb. potaja, ascunzătoare, și rus. potálĭ, lustru înșelător). Haĭtă, ceată (de cînĭ [!], de lupĭ. În nord și „cîrd” de gîște ș. a.). Cov. Fam. Iron. Pojijie, suită: a venit cu toată potaĭa. Cotarlă, șarlă, javră, cîne prost.
Sursa: Dicționaru limbii românești

potáie (fam.) s. f., art. potáia, g.-d. art. potắii; pl. potắi, art. potắile (-tă-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

potaie f. 1. haită: o potaie de lupi; 2. cățel: are potaia vr’un dar ? GR. AL.; 3. fam. om nesuferit. [Dintr´un primitiv pot, de origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

POTÁIE, potăi, s. f. (Fam.) Câine slab, neîngrijit sau leneș; cotarlă, javră; p. gener. (depr.) câine. ♦ Epitet dat unui om lipsit de caracter, netrebnic. [Pr.: -ta-ie] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)