POSTPOZÍȚIE, postpoziții, s. f. Postpunere; situație a cuvintelor, a particulelor postpuse. [Var.: postpozițiúne s. f.] – Din fr. postposition.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a POSTPOZÍȚIE s.f. Postpunere; stare a cuvântului, a particulelor postpuse. [Gen. -iei, var. postpozițiune s.f. / cf. fr. postposition].
Sursa: Dicționar de neologisme
POSTPOZÍȚIE s. f. postpunere. (< fr. postposition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
postpozíție (post-po-, -ți-e) s. f., art. postpozíția (-ți-a), g.-d. art. postpozíției; pl. postpozíții, art. postpozíțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POSTPOZÍȚIE, postpoziții, s. f. Postpunere; situație a cuvintelor, a particulelor postpuse. [Var.: postpozițíune s. f.] – Din fr. postposition.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)