Am găsit 22 de definiții pentru cuvantul/cuvintele post:

POST1- Element de compunere care înseamnă „după”, „ulterior” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat. post, fr. post-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


POST2, posturi, s. n. 1. Funcție, slujbă. ◊ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tău etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor (de serviciu). 2. Loc unde se găsește o formație militară (restrânsă) care execută un ordin; p. ext. formația militară respectivă. ♦ Unitate de polițiști sau jandarmi (în trecut de milițieni) însărcinată cu menținerea ordinii publice într-o localitate rurală; p. ext. local unde funcționează unitatea respectivă. ♦ Loc unde stă santinela în timpul serviciului de gardă; p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinelă. ♦ Loc unde stă un polițist însărcinat cu supravegherea circulației pe străzi. 3. Instalație utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat în care se desfășoară o activitate practică sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei asemenea activități. Post de observație.Post de mișcare = loc pentru deservirea circulației trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele îngrijiri persoanelor accidentate sau bolnavilor. 4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr. poste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

POST3, posturi, s. n. 1. Interdicție de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioșilor de către biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mâncare) pregătit numai din alimente îngăduite de biserică; p. ext. gătit fără carne (și fără grăsimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) în care se postește; fig. în care se rabdă de foame. ◊ Loc. vb. A ține post = a posti. ◊ Expr. (E) mare cât o zi de post = (e) foarte mare, foarte înalt. 2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care biserica prescrie să se postească. ◊ Postul (cel) mare = postul care precedă sărbătoarea Paștilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipsește sau ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obține un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinență. – Din sl. postŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

POST- Element prim de compunere savantă cu semnificația „după”, „posterior”, „ulterior” sau „îndărătul”, „în spatele”. [< fr., it. post-, cf. lat. post].
Sursa: Dicționar de neologisme

POST s.n. 1. Funcție, slujbă. ♦ Loc în care se exercită o anumită activitate. 2. Loc în care se află o unitate militară pentru executarea anumitor operații. ♦ Loc unde stă sentinela în timpul gărzii. 3. Instalație cuprinzând aparatele necesare pentru executarea anumitor operații tehnice. 4. Categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. [Cf. fr. poste, it. posto].
Sursa: Dicționar de neologisme

POST1- pref. „posterior (în timp și spațiu)”. (< fr. post-, cf. lat. post, după)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

POST2 s. n. 1. loc în care se exercită o anumită activitate; funcție, slujbă. 2. loc în care se găsește un planton, o santinelă (în timpul gărzii), o unitate militară pentru executarea anumitor operații. 3. instalație cuprinzând aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. ♦ ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de încăperi, mijloace tehnico-sanitare și personal calificat pentru acordarea primelor îngrijiri accidentaților și bolnavilor. 4. categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. (< fr. poste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

post-.Pref. care indică așezarea în urmă sau în spate. Lat. post prin intermediul fr. post: post-dată, s. f., din fr. post-date; post-palatal, adj. (velar) etc.
Sursa: Dicționarul etimologic român

post (pósturi) s. n. – Funcție, slujbă. Fr. poste, în sens militar prin intermediul rus. post. Este dubletul lui poștă, s. f. (haltă pentru a schimba caii de voiaj; călătorie cu diligența; casă pentru odihna călătorilor și schimbul cailor și al diligenței; distanța de la o stație la alta, care se socotea cam de 10 km; diligență, poștalion; instituție pentru distribuirea corespondenței; poștaș; Mold., alică; distracție constînd în a pune o hîrtie aprinsă între degetele de la picioare ale unei persoane adormite), cuvînt cu care ar putea proveni din fr. poste sau din it. posta, prin intermediul rus. pocta (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207; Tiktin), din mag. posta (Gáldi, Dict., 152), sau mai probabil din ngr. πόστα, cf. sb., cr., ceh. pošta, pol. poczta. Der. poștal, adj., din fr. postal; poștalion, s. m., din fr. postillon, cf. rus. počtalion; poștalion, s. n. (diligență); poștar (var. poștaș), s. m. (factor poștal); post-restant, s. n., din fr. poste-restante.
Sursa: Dicționarul etimologic român

post (pósturi), s. n.1. Ajunare, sec. – 2. Perioadă în care se ține post. – 3. Mîncare de post. – Megl. post. Sl. postŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 111), cf. bg., sb., ceh., pol., rut., rus. post.Der. posti, vb. (a ține postul, a mînca de post; a nu mînca, a răbda de foame), din sl. postiti sę; postitor, adj. (care postește); postnic, adj. (cate postește), din sl. postĭnikŭ.
Sursa: Dicționarul etimologic român

post s. n. sg. abstinență
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

1) post n., pl. urĭ (vsl. postŭ, sîrb. rus. post). Ajunare, abstinență de mîncare. Abstinență de mîncare de carne, lapte și oŭă (adică mîncare numaĭ de vegetale și rar pește) la ortodocșĭ în aintea [!] marilor sărbătorĭ: a ținea [!] post, a mînca post orĭ de post. A spurca postu, a strica postu, a mînca carne, lapte saŭ oŭă în post. – Sînt patru posturĭ la ortodocșĭ: postu mare saŭ al Pașteluĭ (7 săptămînĭ), al sfîntuluĭ Petru (2), al sfinteĭ Mariĭ (2) și al Crăcĭunuluĭ (6). Postu catolic e numaĭ fără carne, dar cu lapte, oŭă și cele-lalte.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *post n., pl. urĭ (fr. poste, d. it. posto, care vine d. lat. pósitus, postus, pus; d. fr. vine germ. posten și rus. post, de unde vine rom. post, „funcțiune”. V. pozițiune). Locu unde un soldat saŭ alt om e pus ca să păzească orĭ să lupte: a muri la post. Soldațiĭ pușĭ de pază undeva: un post de 40 de soldațĭ. Fig. Funcțiune: a ocupa un post înalt.
Sursa: Dicționaru limbii românești

3) *post-, prefix latin care înseamnă „după”, ca´n: postbelic, postmeridian. V. ante-.
Sursa: Dicționaru limbii românești

post s. n., pl. pósturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

post-restánt s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

post-scríptum (lat.) s. n.; abr. P.S.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

post n. 1. ajunare: zi de post; 2. timp de ajunat: postul Crăciunului, Paștilor. [Slav. POSTŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

post n. 1. locul unde soldatul a fost pus de șeful său: a dezertat dela postul său; 2. corp de gardă și soldații ce-l formează: un mic post ca de 130 soldați turci OD.; 3. fig. funcțiune oarecare: post bine plătit. [Rus. POSTŬ (din fr. poste (m.)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

POST1- Element de compunere însemnând „după”, „ulterior”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat.post, fr. post-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

POST2, posturi, s. n. 1. Funcție, slujbă. ◊ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tău etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor (de serviciu). 2. Loc unde se găsește o formație militară (restrânsă) care execută un ordin; p. ext. formația militară respectivă. ♦ Unitate de poliție sau jandarmerie care menține ordinea într-o localitate rurală; p. ext. local unde funcționează unitatea respectivă. ♦ Loc unde stă santinela sau plantonul în timpul serviciului de gardă; p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinelă. ♦ Loc unde stă un agent de circulație. 3. Instalație utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat în care se desfășoară o activitate practică sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei asemenea activități. Post de observație.Post de mișcare = loc pentru deservirea circulației trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat pentru a da primele îngrijiri medicale. 4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr. poste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

POST3, posturi, s. n. 1. Restricție de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioșilor de către Biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mâncare) pregătit numai din alimente îngăduite de Biserică; p. ext. gătit fără came (și fără grăsimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) în care se postește; fig. în care se rabdă de foame. ◊ Loc. vb. A ține post = a posti. ◊ Expr. Mare cât o zi de post = foarte mare. 2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care Biserica prescrie postul. ◊ Postul (cel) Mare = postul care precedă sărbătoarea Paștilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipsește sau ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obține un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinență. – Din sl. postŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)