POSEDÁRE, posedări, s. f. (Rar) Faptul de a poseda; stăpânire. – V. poseda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a POSEDÁRE s.f. Faptul de a poseda; posesiune. ♦ Cunoaștere temeinică. [< poseda].
Sursa: Dicționar de neologisme
posedáre s. f., g.-d. art. posedắriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POSEDÁRE, posedări, s. f. Faptul de a poseda; stăpânire. – V. poseda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
posedare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul poseda