Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele porumbar:

PORUMBÁR1, porumbari, s. m. Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe și cu fructe sferice de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa).Porumbă1 + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PORUMBÁR2, (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se păstrează știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

porumbár m. (d. porumb). Soldat care îngrijește de porumbiĭ călătorĭ de dus informațiunile. Vest. Porumb, porumbel, un fel de prun pitic și ghimpos (prunus spinosa). Un fel de ulĭ care atacă porumbiĭ (lat. palumbarius). S. n., pl. e. Munt. Leasă, coșar de șipcĭ de păstrat ștulețiĭ [!] de porumb.
Sursa: Dicționaru limbii românești

porumbár1 (arbust, pasăre) s. m., pl. porumbári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

porumbár2 (adăpost pentru porumbei, pătul) s. n., pl. porumbáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

porumbar m. 1. cel ce crește sau vinde porumbei; 2. arbust foarte spinos și mult ramificat, crește prin tufișuri și locuri inculte (Prunus spinosa); 3. Zool. Buc. uliu (se hrănește cu porumbei). ║ n. 1. coteț de porumbei; 2. coșar de porumb.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PORUMBÁR1, porumbari, s. m. Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe și cu fructe sferice de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Primus spinosa).Porumbă1 + suf. -ar
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PORUMBÁR2, (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se depozitează pentru uscare și păstrare știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PORUMBÁR1, porumbari, s. m. Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe și cu fructe sferice de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa).Porumbă1 + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PORUMBÁR2, (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se păstrează știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

porumbár m. (d. porumb). Soldat care îngrijește de porumbiĭ călătorĭ de dus informațiunile. Vest. Porumb, porumbel, un fel de prun pitic și ghimpos (prunus spinosa). Un fel de ulĭ care atacă porumbiĭ (lat. palumbarius). S. n., pl. e. Munt. Leasă, coșar de șipcĭ de păstrat ștulețiĭ [!] de porumb.
Sursa: Dicționaru limbii românești

porumbár1 (arbust, pasăre) s. m., pl. porumbári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

porumbár2 (adăpost pentru porumbei, pătul) s. n., pl. porumbáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

porumbar m. 1. cel ce crește sau vinde porumbei; 2. arbust foarte spinos și mult ramificat, crește prin tufișuri și locuri inculte (Prunus spinosa); 3. Zool. Buc. uliu (se hrănește cu porumbei). ║ n. 1. coteț de porumbei; 2. coșar de porumb.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PORUMBÁR1, porumbari, s. m. Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe și cu fructe sferice de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Primus spinosa).Porumbă1 + suf. -ar
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PORUMBÁR2, (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se depozitează pentru uscare și păstrare știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)