PORTRETÁ, portretez, vb. I. Tranz. (Înv.) A face cuiva un portret (1). – Din portret (după fr. portraiturer).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a portretá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 portreteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
portretà v. a face portretul unei persoane.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PORTRETÁ, portretez, vb. I. Tranz. (Înv.) A face cuiva un portret (1). – Din portret (după fr. portraiturer).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)