PORTRÉT, portrete, s. n. 1. Pictură, desen, sculptură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane. ◊ Portret-robot = desen al chipului unei persoane realizat pe baza relatărilor victimei sau ale martorilor. Portret-vorbit = procedeu de identificare criminalistică bazat pe descrierea semnalmentelor infractorului de către victimă sau de către martori. 2. Înfățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj într-o operă literară; operă literară cu un asemenea conținut. [Pl. și: (înv.) portreturi] – Din fr. portrait.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PORTRÉT s.n. 1. Desen, pictură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane. ♦ Portret-robot = portret care întrunește trăsăturile unui criminal căutat, alcătuit după semnalmentele furnizate de mai mulți informatori, decupându-se părți din diferite fotografii ale altor oameni; (p. ext.) schemă umană, imagine-tip. 2. Înfățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj, într-o operă literară. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. portrait].
Sursa: Dicționar de neologisme
PORTRÉT s. n. 1. desen, pictură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane. ♦ ~-robot = portret care întrunește trăsăturile unui criminal căutat, după semnalmentele furnizate de mai mulți informatori. 2. înfățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj într-o operă literară. (< fr. portrait)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
portrét (portréte), s. n. – Imagine care reprezintă chipul unei persoane. Fr. portrait. – Der. portretist, s. m. (pictor de portrete), din fr. portraitiste; portretiza, vb. (a realiza un portret, a face portretul literar).Sursa: Dicționarul etimologic român *portrét n., pl. e (fr. portrait, d. portraire, a zugrăvi, îld. pour-traire, compus al luĭ traire, care corespunde cu rom. tragere). Figură, chip, imagine a uneĭ persoane reproduse pin [!] pictură, desemn, fotografie orĭ altele: Iacint Rigaud a fost un pictor de portrete. Fig. Asemănare perfectă: acest băĭat e portretu luĭ tată-su (V. leit). Descrierea unuĭ caracter, uneĭ epocĭ: La Bruyère excelează în portrete. – Vulg. potret și patret (rut. patrét).
Sursa: Dicționaru limbii românești
portrét s. n., pl. portréteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită portret n. 1. imaginea unei persoane reprodusă prin pictură, desen sau fotografie; 2. fig. asemănare perfectă: acest copil e portretul tatălui său; 3. fig. descrierea exteriorului sau a caracterului unei persoane.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PORTRÉT, portrete, s. n. 1. Pictură, desen, sculptură, fotografie etc. care înfățișează figura unei persoane. Portret-robot = desen al figurii unei persoane realizat pe baza relatărilor victimei sau ale martorilor. Portret-vorbit = procedeu de identificare criminalistică bazat pe descrierea semnalmentelor infractorului de către victimă sau de către martori. 2. Prezentare fizică și morală a unui personaj într-o operă literară; operă literară cu un asemenea conținut. [Pl. și: (înv.) portreturi] – Din fr. portrait.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PORTRÉT, portrete, s. n. 1. Pictură, desen, sculptură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane. ◊ Portret-robot = desen al chipului unei persoane realizat pe baza relatărilor victimei sau ale martorilor. Portret-vorbit = procedeu de identificare criminalistică bazat pe descrierea semnalmentelor infractorului de către victimă sau de către martori. 2. Înfățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj într-o operă literară; operă literară cu un asemenea conținut. [Pl. și: (înv.) portreturi] – Din fr. portrait.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PORTRÉT s.n. 1. Desen, pictură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane. ♦ Portret-robot = portret care întrunește trăsăturile unui criminal căutat, alcătuit după semnalmentele furnizate de mai mulți informatori, decupându-se părți din diferite fotografii ale altor oameni; (p. ext.) schemă umană, imagine-tip. 2. Înfățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj, într-o operă literară. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. portrait].
Sursa: Dicționar de neologisme
PORTRÉT s. n. 1. desen, pictură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane. ♦ ~-robot = portret care întrunește trăsăturile unui criminal căutat, după semnalmentele furnizate de mai mulți informatori. 2. înfățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj într-o operă literară. (< fr. portrait)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
portrét (portréte), s. n. – Imagine care reprezintă chipul unei persoane. Fr. portrait. – Der. portretist, s. m. (pictor de portrete), din fr. portraitiste; portretiza, vb. (a realiza un portret, a face portretul literar).Sursa: Dicționarul etimologic român *portrét n., pl. e (fr. portrait, d. portraire, a zugrăvi, îld. pour-traire, compus al luĭ traire, care corespunde cu rom. tragere). Figură, chip, imagine a uneĭ persoane reproduse pin [!] pictură, desemn, fotografie orĭ altele: Iacint Rigaud a fost un pictor de portrete. Fig. Asemănare perfectă: acest băĭat e portretu luĭ tată-su (V. leit). Descrierea unuĭ caracter, uneĭ epocĭ: La Bruyère excelează în portrete. – Vulg. potret și patret (rut. patrét).
Sursa: Dicționaru limbii românești
portrét s. n., pl. portréteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
portret n. 1. imaginea unei persoane reprodusă prin pictură, desen sau fotografie; 2. fig. asemănare perfectă: acest copil e portretul tatălui său; 3. fig. descrierea exteriorului sau a caracterului unei persoane.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PORTRÉT, portrete, s. n. 1. Pictură, desen, sculptură, fotografie etc. care înfățișează figura unei persoane. Portret-robot = desen al figurii unei persoane realizat pe baza relatărilor victimei sau ale martorilor. Portret-vorbit = procedeu de identificare criminalistică bazat pe descrierea semnalmentelor infractorului de către victimă sau de către martori. 2. Prezentare fizică și morală a unui personaj într-o operă literară; operă literară cu un asemenea conținut. [Pl. și: (înv.) portreturi] – Din fr. portrait.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)