Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele portavoce:

PORTAVÓCE, portavoce, s. n. Tub metalic (uneori prevăzut cu megafoane) care face legătura între cabina de comandă și diferitele compartimente sau posturi de lucru de pe o navă și prin care se transmit comunicări verbale în ambele sensuri; p. gener. megafon. – Din it. portavoce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PORTAVÓCE s.n. Tub acustic metalic montat pe o navă pentru a se transmite prin el ordine și comunicări; (p. ext.) Megafon. [< it. portavoce].
Sursa: Dicționar de neologisme

PORTAVÓCE s. n. tub acustic pe o navă, la o tribună etc. pentru a se transmite ordine și comunicări; megafon. (< it. portavoce)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

portavóce s. f., g.-d. art. portavócei; pl. portavóce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PORTAVÓCE, portavoce, s. n. Tub metalic, în formă de pâlnie (uneori prevăzut cu megafoane), folosit (pe o navă) la transmiterea unor informații, unor comenzi etc. la distanță; p. gener. megafon. – Din it. portavoce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PORTAVÓCE, portavoce, s. n. Tub metalic (uneori prevăzut cu megafoane) care face legătura între cabina de comandă și diferitele compartimente sau posturi de lucru de pe o navă și prin care se transmit comunicări verbale în ambele sensuri; p. gener. megafon. – Din it. portavoce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PORTAVÓCE s.n. Tub acustic metalic montat pe o navă pentru a se transmite prin el ordine și comunicări; (p. ext.) Megafon. [< it. portavoce].
Sursa: Dicționar de neologisme

PORTAVÓCE s. n. tub acustic pe o navă, la o tribună etc. pentru a se transmite ordine și comunicări; megafon. (< it. portavoce)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

portavóce s. f., g.-d. art. portavócei; pl. portavóce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PORTAVÓCE, portavoce, s. n. Tub metalic, în formă de pâlnie (uneori prevăzut cu megafoane), folosit (pe o navă) la transmiterea unor informații, unor comenzi etc. la distanță; p. gener. megafon. – Din it. portavoce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)