PORCĂÍ, porcăiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) insulta în mod grosolan. 2. Refl. A se purta ca un porc (2). – Porc + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a porcăí2, porcăiésc, vb. IV (reg.; la unele jocuri cu mingea) a avea rolul de porcar (de prinzător și aruncător); a porcări.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
porcăi, porcăiesc I v. t. a insulta (pe cineva) în mod grosolan. II. v. r. 1. a se insulta reciproc în mod grosolan. 2. a mânca cu lăcomie.Sursa: Dicționar de argou al limbii române pórcăĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (d. porc). Fam. Fac „porc”, insult pe cineva zicîndu-ĭ „porc” ș. a. V. refl. Nu vă maĭ porcăițĭ !
Sursa: Dicționaru limbii românești
porcăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. porcăiésc, imperf. 3 sg. porcăiá; conj. prez. 3 să porcăiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită porcăì v. 1. a ocărî; 2. a se spurca.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PORCĂÍ, porcăiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) insulta în mod grosolan. 2. Refl. A se purta ca un porc (2). – Porc + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)