PORCÁR, porcari, s. m. Persoană care păzește (și îngrijește) porcii (1). [Var.: (pop.) purcár s. m.] – Porc + suf. -ar. Cf. lat. porcarius.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a porcár, porcári, s.m. (pop.; în unele jocuri cu mingea) fiecare dintre jucătorii care trebuie să prindă mingea aruncată de echipa adversă și să țintească cu ea pe adversari.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
porcár m. (d. porc saŭ lat. porcarius; it. porcajo și porcaro, fr. porcher, sp. porquero, pg. porqueiro). Păzitor de porcĭ. – Dial. și purcar. Cp. cu murar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
porcár s. m., pl. porcáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită porcar m. păzitor de porci. [Lat. PORCARIUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PORCÁR, porcari, s. m. Persoană care păzește (și îngrijește) porcii (1). [Var.: (pop.) purcár s. m.] – Porc + suf -ar. Cf. lat. porcarius.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)