Am găsit 19 definiții pentru cuvantul/cuvintele popovici:
POPOVICI, Andrei (1914-1964, n. Cernăuți), matematician român. Prof. univ. la Iași și București. Studii de fizică teoretică în domeniile teoriei relativității, mecanicii cuantice, fizicii statistice. Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Aurel C. (1863-1917, n. Lugoj), publicist și om politic român. Unul dintre conducătorii Partidului Național Român și ai mișcării memorandiste (1892-1894). Inițial, adept al tezei federaliste („Statele unite ale Austriei Mari”), pe care, ulterior, o abandonează, susținând activ unirea Transilvaniei cu România. Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Călin (1910-1977, n. Galați), astronom român. Prof. univ. la București. Cercetări de fizică solară, de fotometrie și astronomie stelară, de astronomie geodezidă, privind utilizarea observațiilor sateliților artificiali în geodezie; a stabilit o nouă metodă pentru determinarea coordonatelor geocentrice ale unui satelit și ale stațiilor de observare (metoda cercului de simultaneitate). Lucrări: „Radioastronomia”, „Despre eclipsele de soare”, „Aspecte noi în astrofizică și cercetarea spațială”. Membru post-mortem al Acad. (1990). Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Constantin (1878-1956, n. Iași), matematician și astronom român. M. de onoare al Acad. (1946), prof. univ. la Iași și București. Organizatorul (1913) Observatorului astronomic de la Copou, în Iași. Contribuții în domeniul analizei matematice, elaborând o teorie generală a ecuațiilor integrale. A studiat presiunea luminii asupra mișcării planetelor distribuția pulberii cosmice în jurul stelelor, formarea cozilor cometelor („Astronomie stellaire”, „L’origine des comètes”, „Importanța presiunii luminii în mecanica cerească”). Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Constantin (1899-1965, n. Costache Negri, jud. Galați), inginer român. Prof. univ. la București. Specialist în metalurgie și construcția de mașini, a contribuit la dezvoltarea industriei constructoare de mașini în perioada 1930-1960 (Uzinele de fier Hunedoara, Uzinele „ASTRA” Arad, „Malaxa” București ș.a.). A pus bazele specialității Tehnologia construcțiilor de mașini în învățământul superior românesc, fiind autor al primului manual de „Tehnologia construcțiilor de mașini”. Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Constantin (1938-1996, n. Iași), sculptor român. Autor de monumente, busturi (George Bacovia, Carol Davila, Al. Papiu-Ilarian) și compoziții decorative în care se remarcă prin capacitatea imaginativă, folosirea adecvată a variatelor a variatelor materiale și forța de expresie („Electrificarea”, la barajul Vidraru pe Argeș). Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Doru (n. 1932, Reșița), compozitor și muzicolog român. Autor prolific, abordând majoritatea genurilor muzicale. Influențat de impresionismul francez, apoi sinteză între tehnica serială și modală (opere, simfonii). Ulterior, valorifică muzica bizantină și psaltică. Lucrări axate pe importanța melodiei, privită ca expresie a lirismului. Opere („Prometeu”, „Mariana Pineda”), cantate („Porumbeii morți”, „Omagiu lui Palestrina”), poeme, schițe simfonice, concerte și simfonii („Codex Caioni pentru orchestră de coarde”), muzică de cameră, vocală, instrumentală și corală. Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Dumitru (1902-1952, n. Dăneasa, jud. Olt), istoric literar român. Prof. univ. la Cluj. Cercetări comparatiste consacrate unor epoci literare („La littérature roumaine á l’epoque des lumières”, „Romantismul românesc”) sau unor scriitori reprezentativi („Ideologia literară a lui I. Heliade Rădulescu”, „Poezia lui Mihai Eminescu”). Ediții critice. Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Eugenia (1914-1986, n. București), actriță română de teatru și de film. Prof. univ. la București; rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (1972-1976). Talent excepțional, care impresiona în dramă sau comedie prin adevărul scenic, arta firescului și a naturaleții, spontaneitatea seducătoare. Roluri memorabile în teatru („Bădăranii” de C. Goldoni, „Steaua fără nume”, de M. Sebastian, „Apus de soare” de B. Șt. Delavrancea, „Moartea unui artist” de. H. Lovinescu) și în film („Răsună valea”, „De-aș fi Harap Alb”, „Povestea dragostei”). Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Eusebiu (1838-1922, n. Cernăuți), teolog român; preot. M. de onoare al Acad. (1908), prof. la Facultatea de Teologie din Cernăuți. Lucrări de istorie bisericească („Istoria bisericească universală și statistica bisericească”, „Istoria și literatura sistemului teologiei”). Preocupări lingvistice; a întocmit o „Gramatică românească”. Traduceri din latină și germană. Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Fred (n. 1948), compozitor român. Prof. univ. la București. Creație dominată de transgresiunea spectrală a sunetului, de organizarea matematică a discursului și de tratarea structuralistă a fenomenului vibrator („Introducere în anatomia sunetului”, „Melos”, „Heterosynthesis”). Activitate muzicologică. Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Gheorghe (1862-1927, n. sat Criciova, jud. Timiș), teolog și istoric român. M. coresp. al Acad. (1909), prof. la Institutul Teologic din Caransebeș. Prototop la Lugoj (din 1887). Intensă activitate politică în cadrul Partidului Național Român; militant pentru unirea Transilvaniei cu România. Lucrări: „Cuvântări bisericești”, „Uniunea românilor din Transilvania cu biserica romano-catolică sub împăratul Leopold I”, „Istoria românilor bănățeni”. Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Gheorghe (1863-1905, n. Cernăuți), istoric român. M. coresp. al Acad. (1905). Lucrări privind vechile așezăminte românești și organizarea lor judiciară („Starostia Sepinicensă – Notiță privitoare la istoria vechii organizațiuni a Moldovei de Sus”, „Ordinea de succesiune în moșiile donative moldovene în sec. XV”). Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Ilie T. (1902-1982, n. Budăi, jud. Orhei, Basarabia), medic veterinar român. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la București. Întemeietor și director (1949-1962) al Institutului de Patologie și Igienă Animală din București. Lucrări în domeniul bolilor infecțioase ale animalelor domestice („Vaccinarea împotriva agalaxiei contagioase a oilor și caprelor cu ajutorul culturilor vii de capromyes agalactice”, „O nouă metodă de vaccinare antirabică folosită în combaterea turbării la animale”); cercetări asupra mecanismului acțiunii imunogene a hidroxidului de aluminiu („Rolul focarului inflamator”). Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Iosif (1876-1928, n. sat Cliciova, jud. Timiș), lingvist român. Adept al geografiei lingvistice. Specialist în slavistică, în fonetică și dialectologie („Dialectele românești. I. Dialectele muntenilor și pădurenilor”, „Dialectele române din Istria”). Studii și cercetări folclorice romanice și balcanice. Preocupări de istorie a culturii românești vechi. Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Silvia (1933-1993, n. Fundata, jud. Brașov), actriță română de teatru și de film. Carismatică, cu un joc modern, de o intensă vibrație, marchează roluri, oferind modele interpretative pe scenă: Ofelia în „Hamlet”. Ifigenia în „Aulida”, Julieta în „Romeo și Julieta”, Hilde în „Constructorul Solners”, Grușo în „Cercul de cretă caucazian”, Anca din „Năpasta”, Goneril din „Regele Lear”, Irina din „Matca”; pe ecran: „La mere”, „Darclée”, „Gioconda fără surâs”, „Serata”, „Trecătoarele iubiri”, „Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu”. În teatru TV a interpretat rolul Oana („Mușatinii” – serial). Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Timotei (1870-1950, n. sat Tincova, jud. Caraș-Severin), compozitor și dirijor de cor român. Preot. Prof. de muzică vocală și instrumentală la Institutul Teologic Pedagogic din Sibiu. Piese corale („Cucule, peană galbină”, „La oglindă”, „Florile dalbe”); lucrări didactice și un dicționar de muzică (primul în România). Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Titus (1930-1994, n. Oradea), scriitor român. M. coresp. al Acad. (1974). Proză de observație realistă, urmărind dramatice procese de conștiință în anii celui de-al Doilea Război Mondial („Străinul”, „Moartea lui Ipu”) și implicațiile psihologice și sociale ale reformei agrare din 1945 („Setea”). Teatru („Passacaglia”), note de drum, scenarii de film („Valurile Dunării”, „Dacii”, „Pădurea spânzuraților”, „Mihai Viteazul”, „Puterea și Adevărul”, „Horea”, „Lumini și umbre”, „Secretul lui Bachus”). Sursa: Dicționar enciclopedic
POPOVICI, Vasile (1900-1973, n. Vărzărești, jud. Lăpușna, Basarabia), compozitor român. Lucrări corale de inspirație folclorică (inclusiv prelucrări de melodii populare), cântece patriotice. Sursa: Dicționar enciclopedic