popívnic, popívnici, s.m. (reg.) plantă ale cărei rădăcini fierte dau un ceai contra tusei și durerilor de stomac; piperu-lupului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
popívnic (-ci), s. m. – Pipăruș (Asarum europaeum). – Var. pochivnic, popilnic. Probabil din sb. kopitnik „pipăruș” (Candrea), apropiat de rădăcina expresivă pop.Sursa: Dicționarul etimologic român
popívnic m. (d. vsl. popŭ, popă, orĭ d. vre-o formă rut. popivnik, derivată tot d. popŭ). O buruĭană care crește pin [!] pădurĭ umbroase și ale căreĭ rădăcinĭ tîrîtoare se ferb [!] și se beaŭ contra tusiĭ (ásarum europáeum). Popivnic ĭepuresc, o buruĭană ranunculacee (anemóne hepática). – Ban. Trans. popílnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
popivnic m. Bot. Mold. piperu-lupului; popivnic-iepuresc, mică plantă ce crește prin păduri umbroase (Anemone hepatica). [Derivat din popă, după forma inflorescenței].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a