PONCÍF, poncifuri, s. n. Idee, afirmație banală, loc comun. – Din fr. poncif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PONCÍF s.n. 1. Desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. (Fig.) Lucrare banală, lipsită de originalitate. [< fr. poncif].
Sursa: Dicționar de neologisme
PONCÍF s. n. 1. desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. producție artistică sau literară banală. ◊ afirmație lipsită de originalitate. (< fr. poncif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
poncíf s. n., pl. poncífuri / poncífe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
PONCÍF, poncifuri, s. n. (Livr.) Idee, afirmație banală, loc comun. [Pl. și: poncife] – Din fr. poncif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PONCÍF, poncifuri, s. n. Idee, afirmație banală, loc comun. – Din fr. poncif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PONCÍF s.n. 1. Desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. (Fig.) Lucrare banală, lipsită de originalitate. [< fr. poncif].
Sursa: Dicționar de neologisme
PONCÍF s. n. 1. desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. producție artistică sau literară banală. ◊ afirmație lipsită de originalitate. (< fr. poncif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
poncíf s. n., pl. poncífuri / poncífe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
PONCÍF, poncifuri, s. n. (Livr.) Idee, afirmație banală, loc comun. [Pl. și: poncife] – Din fr. poncif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)